„Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?…” ( Cella Serghi)
La sfarsitul unui septembrie, ma asezasem pe niste pietre sa privesc apusul pe mare. Era unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am vazut, avea niste culori extraordinare si parea ca acolo unde apune soarele, e sfarsitul lumii.
Intr-un fel, acel loc e sfarsitul lumii, dar si o imensa promisiune. Inainte de a
ma ridica si de a cobori spre portul plin de barci moderne sau traditionale, am promis marii si soarelui ca ma voi intoarce.
Cutie bijuterii – din lemn ( 9×12.5×6.2 cm) pictata in culori acrilice, antichizata si lacuita manual – 55 lei Indisponibil
Viv, tu ai facut asta? Inteleg ca e blogul tau?